Clespidra cu pasi - Tristan

Macchu Picchu m-a reprimit in bratele ruinelor, ca pe un fiu ratacitor. M-am intins pe o terasa unde iarba isi regenera vigoarea si am expirat, in sfarsit, ultimele reminiscente ale mantrei care mi-a flagelat substanta indoielilor, mai mult de un deceniu. Astfel am mai inchis un cerc. Daca mi-as imagina companionul meu nevazut ca fiind obstacolul in prima tentativa de urcare, acum nu pot decat sa-i multumesc. Vechea nereusita m-a facut mai atent cu alte decizii, iar nevoia subconstienta sa mai vin o data in tara incasilor ar fi fost cu siguranta mai putin aprinsa. Sau o fi fost decizia lui? Un final in care un cerc mare inchide nenumarate cercuri mai reduse. Incasii masurau timpul in cicluri de un mileniu, numite Inti. Ciclurile erau divizate in jumatati complementare, ce se numeau Pachakuti. Dualitatea dintre ele era similara cu yin si yang-ul oriental. Dupa acest calendar incas, Pamantul ar fi intrat de ceva vreme in al zecelea Pachakuti. samanii afirma plini de convingere ca, din 1987, centrul energetic al planetei s-ar fi mutat din cel masculin aflat in Himalaya, in cel feminin aflat in muntii Anzi – mai exact, in zona care a fost inima imperiului incas. Va fi o perioada luminoasa, plina de promisiuni. (HUAYNA PICCHU) Pelerinajul e o decizie personala. Este, in primul rand, un voiaj spre sine, lumea exterioara nefiind decat un esafodaj pe care ne sprijinim cautarea. De aceea ma aflam in vestul Tibetului, in indepartata regiune Ngari. Acolo, intr-una dintre cele mai putin populate zone de pe planeta, unde greutatile impuse de lipsuri si de clima sunt considerate unelte care cizeleaza sufletul, se afla muntele Kailash. Locul e plin de simboluri mitologice. ... si nu e de mirare ca un astfel de loc are o putere care impune o credinta nedirectionata catre vreo religie. E spatiul geometric unde supranaturalul inlocuieste, cu simplitate, super-naturalul. Cu ochii atintiti spre Kailash, spre dimensiunea nevazuta, simbolizata de muntele care, conform credintelor orientale, purifica miezul uman, paseam impreuna cu altii, uitand de foame, de sete, de durerile carnii sau de oboseala. Inhalam energia pe care natura ne-o daruia, cu modestia ei caracteristica. Pentru tibetani, buddhisti, hindu, jain sau bon, pelerinajul in jurul muntelui simbolizeaza traversarea mentala prin Bardo – zona crepusculara prin care sufletul e nevoit sa treaca intre moarte si reincarnare. Pentru ei, acest munte este – fara vreo indoiala sau ezitare sufleteasca – tronul zeilor, centru al universului, sau locul in care divinul se revarsa intr-o marginire pe care natura umana e capabila s-o cuprinda. Este realitatea tangibila a miticului munte Meru, care, desi nevazut, a fost descris cu mare acuratete in mitologia asiatica. Inconjurat de sapte oceane si in jurul caruia sunt izvoarele a patru fluvii, Meru isi juxtapune prezenta in Kailash. Un spasm geografic, cu conotatii religioase, face din Kailash o realitate inconfundabila.(Kailash – JURNALUL TIBETAN)