Constantin Bellu si Supremul Consiliu in ancheta Securitatii 1951-1954 - Alin L. Marginean

Chiar daca procedura de accesare, in scopuri stiintifice, a arhivei fostei Securitati este una facila, o anumita teama fata de aceasta este perfect justificata, din punctul de vedere al continutului documentelor, care reflecta o viziune evident stramba asupra realitatii, viziune pe care regimul comunist a incercat sa o impuna intregii societati. Nu este mai putin adevarat ca si dimensiunile arhivei sunt de natura sa imprime in sufletul cititorului anumite aprehensiuni: mi s-au adus, la sala de lectura a CNSAS, nu mai putin de 33 de volume (totalizand aproape 10.000 de pagini!) referitoare la asa-numitul "lot al francmasonilor", grup de persoane care l-a avut in frunte pe Constantin Bellu, cei in cauza fiind condamnati la ani multi de detentie in anul 1953, dar si doua volume mai mici, cuprinzand urmarirea informativa individuala a lui Bellu, ulterior eliberarii sale din detentie (ca efect al gratierii intervenite in 1964). - Alin L. Marginean Cauzele care m-au facut sa activez mai departe in cadrul masoneriei, acceptand alegerea mea la conducerea Supremului Consiliu au fost urmatoarele: 1. O nemultumire provenita din lipsa libertatii individuale, asa cum rezulta din acele libertati ale omului sanctionate in diversele Congrese ale Masoneriei si in special cel din Lausanne. 2. O convingere ca aceste drepturi se pot recapata printr-o intelegere intre cele doua grupuri de putere care reprezinta cele doua conceptii ideologice de azi, cea comunista si cea democrata reprezentata de tarile Apusene. 3. Convingerea ca in cazul cand aceasta intelegere nu se va putea face, razboiul care se prepara ne da siguranta totusi a recastigarii libertatilor depline, prin intelegerea de catre tarile Apusene, a grupului din Rasarit. 4. Ca masoneria ca institutie tipica a mentalitatii Apusene isi va relua atunci rolul de intermediara impaciuitoare a neintelegerilor si a apropierii si infratirii tuturora, bazat pe principiul ca ea nu face deosebire de nationalitate, rasa si religie. 5. Aceasta imi este declaratia pe care o dau nesilit de nimeni si pe care o sustin si o semnez. - Constantin Bellu, in Declaratia data in fata Securitatii la 20 iunie 1951