Idiotul - F.m. Dostoievski

Era pe la sfârşitul lui noiembrie. Pe o vreme de moină, umedă şi neguroasă, către ora nouă dimineaţa, acceleratul de Varşovia se apropia în plină viteză de Petersburg... Se întâmplă uneori să ai nişte vise ciudate, absurde, cu totul bizare. Deşteptându-te, ţi le reaminteşti cu o claritate surprinzătoare şi rămâi uimit ca în faţa unui fenomen cu totul inexplicabil. Ţii minte foarte bine, în primul rând, că raţiunea ţi-a fost prezentă şi lucidă tot timpul acesta chinuitor de lung, când te împresurau ucigaşii, care – perfizi şi vicleni – căutau să-şi ascundă intenţiile, să te înşele, prefăcându-se binevoitori şi prietenoşi, când, de fapt, aveau armele pregătite şi nu aşteptau decât un semn ştiut numai de ei ca să te lovească; îţi aduci apoi perfect de bine aminte cu câtă şiretenie ai ştiut, în cele din urmă, să-i păcăleşti, reuşind să te ascunzi de primejdie; pe urmă îţi dai seama că ei ştiu foarte bine de toată şiretenia ta şi cunosc locul unde te-ai ascuns, dar se prefac a nu şti şi stau la pândă cu armele lor ucigaşe gata pregătite, în aşteptarea semnului misterios; dar iată că, printr-o nouă şiretenie, reuşeşti din nou să-i derutezi, şi toate astea ţi le aminteşti cu multă precizie. Dar cum se explică totuşi că în tot timpul acesta raţiunea dumitale a putut să se împace cu o mulţime de aberaţii şi situaţii absurde, absolut evidente, de care ţi-era înţesat visul? Unul dintre ucigaşi s-a prefăcut sub ochii dumitale în femeie, iar din femeie într-un pitic oribil şi viclean – şi dumneata le-ai acceptat toate astea ca pe ceva firesc, aproape fără nici un fel de nedumerire, şi aceasta chiar în timpul când, pe de altă parte, raţiunea dumitale, încordată la maximum, se manifesta cu o forţă extraordinară, cu o capacitate teribilă de sesizare, şiretenie şi logică! Pentru ce apoi, trezindu-te din somn şi revenind complet la realitate, ai senzaţia aproape de fiecare dată, uneori chiar ca o impresie de neuitat, că te desprinzi, o dată cu somnul întrerupt, de o enigmă rămasă nedezlegată pentru dumneata? Absurdităţile din vis te fac să zâmbeşti; în acelaşi timp însă, simţi în subconştient că împletirea aceasta de absurdităţi ascunde o idee, da – o idee reală, ceva ce face parte din viaţa dumitale; ca şi cum visul ţi-a spus ceva nou, profetic, ceva de mult aşteptat; impresia pe care o încerci este puternică, fie că-i plăcută ori chinuitoare, dar ce anume ţi s-a sugerat şi care e tâlcul ei adevărat – nu mai eşti în stare nici să înţelegi şi nici măcar să-ţi mai aminteşti.