Jurnal de pandemie - Octavian Hoandra

Il admir pe Octavian Hoandra pentru ca s-a intors la scris, la un scris nonfictional despre izolare, singuratate si prietenie, dupa ani lungi de naveta Cluj-Bucuresti, pentru a realiza emisiuni de televiziune. Intoarcerea la scris s-a petrecut exact intr-o perioada tulbure, ciudata, cand am stat izolati in case si peste noi au curs stari de urgenta si de alerta. Nu-i simplu sa fii lucid timp de doua luni, sa incerci sa nu fii coplesit de panica, de groaza sau de resemnare. - Ovidiu Simonca (...) am crezut ca prietenul meu Tavi este un sceptic. Dar imi dau seama ca m-am inselat. Uneori mi s-a parut ca scepticismul din poezia si eseurile sale nu este o forma de depresie artistica sau rezultatul unei experiente de letargie sufleteasca, ci este mai ales o modalitate de a cauta echilibrul intre trecut si prezent, intre suflet si minte, ca face mereu un fel de radiografie, in sens blagian, a unei memorii culturale care crede el ca se reflecta in matricea individuala, cel putin in personalitatea marilor spirite. - Vasile Sebastian Dancu

Cat de sensibile si vii pot fi asemenea observatii unde generalul si particularul se confunda, se inmanuncheaza si totodata conserva seductia distantei!... Tavi scria, la randul sau, un mic tratat fragmentar Despre Romania, de care, astfel, ma regaseam apropiat, informat si, implicit, mai putin strain. Aceste scrisori mi-au permis sa raman in intimitatea tarii pe care o frecventam asiduu in ultimii ani si de care, gratie lor, nu ma indepartam! - George Banu

Octavian Hoandra nu a dat online-ului numai un jurnal de suflet, cand mai vesel, cand mai trist, ci un document cu valoare jurnalistica, literara si, foarte important, istorica. Citindu-l, in aceasta carte cat o viata, iesita de sub fizicul tipar de altadata, o sa intelegeti exact ce vreau sa spun. - Bogdan Comaroni

Ne traim viata plini de speranta, fara sa ne gandim la ce ne spune Aristotel, adica sa nu ne dorim doar placere, ci mai ales absenta suferintei... Deodata, cutremurul pandemiei ne face sa constatam ca asa-zisa fericire si placerea nu sunt decat himere, iar realitatea "cazuta" dintr-o data peste noi nu este altceva decat frica, durere si moarte. Ce ne ramane de facut? Sa ne ascundem in case, sa ne ferim unii de ceilalti, sa ne uratim vietile. Noroc ca suntem o generatie care si-a trait viata. Ne-am trait copilaria si tineretea, asa ca avem ce sa ne amintim. Ne reluam si ne frunzarim amintirile, recitim, descoperind si subliniind alte si alte pasaje din cartile care ne-au facut ceea ce suntem azi. Literatura isi capata locul ei datorita sensului pe care il da vietii noastre. Iar intre timp vietuim si scriem gandind. Atata cat ne este ingaduit. - Octavian Hoandra